Denecrezutele aventuri ale lui Dom Engineriu în Ţara Vasilcăi
72. Iasca de Ponorici
Şcoala din Cosoneşti Vale, fost, cu secole în urmă Costeşti.
V5 se străduie cu manualele de Istorie. Clasa a IV-a, Istorie de Zoe & Co,
23 roni. Cam scumpă Zoe, dar o iau. Odată merge. Sper ca V5 să nu rămână
repetent. Am întrebat la librărie în Orăştie, dacă nu cumva mi-au dat din greşeală
vreo Istorie pentru străini. Nu, asta este. Dar Istoria Românilor? Nu, nu mai
există. Aha, de aceea … Dar unde … La Anticariat. Cum de nu m-am gândit?
Istoria României se găseşte doar la Anticariat. Nu mai interesează pe nimeni.
Nici pe Ioneasca, nici pe Piscupeasca, nici pe Androneasca, nici pe Zoiasca. Totuşi
mi-e teamă. Ce mă fac dacă V5 rămâne repetent? O să trebuiască … Nu că m-aş
îndoi de capacităţile intelectuale ale lui, dar are un obicei vulpesc, nu ştiu
de la cine luat, doar eu sunt Tati al lui. În loc să răspundă la întrebări,
pune întrebări. Aşa cum face şi Geoană. El nu vra să fie prim-ministru, el vrea
să numească prim-miniştri. Fiecare e liber să îşi dorească orice, dar să facă
doar ce nu deranjează pe ceilalţi. V5 după ce a citit într-un sfert de oră
cartea de istorie nu se ştie a cui, i-a luat cam mult, după metoda mea de
citire rapidă, învăţată de la un E.T. ar fi trebuit s-o termine în zece
secunde, hai unsprezece, ei bine mă întreabă unde a găsit Decebal ciuperci aşa
mari, cât să scrie un proiect de tratat de pace cu Traian, ca în final să-l sfătuiască
să-şi ia legionarii din Piaţa Victoriei, că acolo e ceaţă şi să se ducă în Piaţa
Romană, de acolo se poate transmite mai bine la TV. Stau, mă uit la V5, el se
uită galeş şi naiv la mine şi încep şi eu să torc în creier un caier de cânepă
indiană în amestec 50% cu cea dacică din Fizeşti.
Dar chiar aşa, unde
zeilor nemuritori aţi plantat voi ciuperci de un metru?
- La Ponorici, la
Ponorici, sus pe Troian, minte scurtă de om lung, aud o reverberaţie cosmică
dinspre Cetăţuie.
- O Zei nemuritori,
acum îmi aduc aminte. Dar ce, aia era ciupercă, era iască toată ziua, desprinsă
de pe un fag ce scăpase netăiat fiind crescut într-o găuroaie mare din care bătea
un vânt răcoros.
- Băi Dom Engineriu şi
iasca nu-i ciupercă, ia ghici, câte picioare are?
- Niciunul, o Zei măreţi.
- Vezi că ştii. Pe
iască se scria, din iască îşi făceau căciulile alea de vară dacii, tracii şi
morlacii, că nu erau să plimbe păduchii şi vara.
- Dar cum să-şi pună
iasca în cap?
- Nu în cap ci pe
cap. Şi nu iasca aşa cum o iei din copac ci tăiată de acoperământul ei lemnos,
tăiată fâşii cam de un deget, fiartă în apă cu cenuşe cam o zi întreagă, mai
adaugi şi urina de la un cal, să aibă damf acolo şi apoi e moale să dai şi
lustru la gagici sau la fiţe, cum se spune acum, că n-a scris unul bine fâţe de
au ajuns fiţe. Dar uită-te cum e făcută şapca lui V5 şi o să te lămureşti, Dom
Engineriu.
- Dar eu ştiam că
este un produs nemţesc iasca asta din care se fac şepci, genţi, portofele şi
cârpe de lustruit ce spuserăţi dumneavoastră. Ori ai memoria scurtă, ori ţi s-a
atrofiat, aşa cum se întâmplă cu unele lucruri dacă nu se întrebuinţează, ori
nu ştiu ce să mai zic …
 |
| 1976 Răducu, Cotoiul, Andrei şi Masto, cu iasca de la Ponorici |
- O Zei, fiţi îndurători,
dar eu văzusem la Buşteni, la Sinaia, când eram şi eu mai mic, nemţi ce vindeau
lucruri din iască. Acum decând cu ghenosa Merkel, nu mai văd decât nemţi care
dau sfaturi la toată Europa, asta după ce i-au dat foc de două ori în secolul
trecut.
- Ce ai văzut tu pe
Valea Prahovei şi prin alte părţi erau nemţi de-ai voştri, ce au dispărut fie că
i-au dus ruşii în Siberia, fie că i-a vândut Ceauşescu, fie că şi-au luat lumea
în cap după revoluţia voastră suspectă.
- Deci deasta nu mai
avem iască, deoarece nu mai avem nemţi.
- Vezi bine, se pare
că totuşi mai sunt ceva neuroni în capul ăla chel al tău, Dom Engineriu, cum îţi
spun oamenii din Cosoneşti şi nu numai oamenii. Dar iască de-asta se făcea în
toată Europa, de mii de ani, numai pe coloana aceea din centrul Romei apare o
ciupercă de-aia cu picior, rămâne-i-ar în gât arhitectului aceluia siriac ce a
făcut desenele. De unde era să ştie el ce e aia, pe cedrii din Alep nu creşte iască. A întrebat omul, i s-a spus că e o
ciupercă şi a desenat o ciupercă.
- O Zei atoateştiutori,
dar dacă vrem să facem şi noi iască din asta frumoasă la Cosoneşti, de unde să
găsim pişat de cal, că noi avem acum tractoare şi tractoarele, nu ştiu dacă
mata o ştii şi pe asta, dar nu se …
- Dom Engineriu, asta
să fie, mata ai grijă să pui un chiup acolo la Valea Făeragului şi un afiş
„Urinarea interzisă” şi să vezi cum se umple de pe o zi pe alta.
- Bine e să fi Zeu în
ziua de azi. Ai sfaturi pentru toţi, le poţi face pe toate …
- Tati, Zeus ăsta nu
e cel pe care l-am mai suspendat odată în vară, nu vezi că face mişto de mata?
I s-a făcut iar de dat jos. Am auzit la şcoală că umblă cu jalba-n băţ pe la ăia
cu verzele alea mici. O s-o întreb pe doamna de Istorie …
- Nu V5, nu mai
întreba nimic pe Doamna. Măcar anul ăsta. Te rog eu, ştiu eu dece. Hai mai bine
în casă, s-a făcut şi întuneric şi frig. Nu vezi că şi Ghiţă-n-ştain, pleacă
dar tot cu sfaturi şi acum. Au la sfaturi ăştia … Dece nu s-or muta de tot
aici, să muncească, să iasă la pensie de aici, să meargă la doctor aici.
- Mi s-a făcut somn
Tati.
- No hai şi-om mere.
- Mere, da, mere de
la Piatra Roşie. Vreau şi eu un măr din acela. Să-i fac o poză.
- Asta trebuie să
negociezi cu altcineva.
- Noapte bună
tuturor, copii cuminţi sau nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu