11 iulie 2011
- Denecrezutele aventuri ale lui Dom Engineriu în Ţara Vasilcăi
24. Vulpi5 şi Burebista
- Am intrat la Villa Cosonaria, acolo pe malul apei Grădiştei, să stau
puţin la umbră, soarele acesta de început de iulie pârjolind toată
vegetaţia de arini de pe lângă apă. Arinii ăştia nu sunt buni de nimic.
Sunt strâmbi, nu poţi să faci scânduri din ei, crapă uşor, aşa că nici
măcar nişte laţi pentru gard nu poţi face, doar o vită să se scarpine de
ei şi trosc, trosc. Nici la foc nu-s buni, ard repede când sunt uscaţi
şi nu dau aproape deloc căldură. Doar pe lângă ape sunt buni, mai
fixează şi ei malurile un pic, dacă sunt verzi, având rădăcini adânci.
-
Vulpi5 stătea tacticos pe scaunul meu cu rotile, acela directorial, aşezat în faţa calculatorului.
- Nenea Engineriu, vino puţin aici. Ăsta nu e cumva Nea Buri, şeful de sus de la Cetate? Mă uit şi mă minunez. Era leit Nea Buri, şeful cel mare de tot, cel care a mărit cetatea şi dintr-un sat înconjurat cu o palisadă de lemn, de parcă s-ar fi apărat numai de lupi şi de urşi, a făcut o cetate de piatră, cu ziduri tot de piatră, Ziduri-Moşi le ziceau pe atunci. Şi avea cetatea două turnuri cu două caturi fiecare, să se poată vedea până la Maris. Acum puteau să vină şi celţii şi boii şi vacile, sătucul, devenit deodată capitală de regiune europeană putem spune, se putea apăra, ba chiar se puteau face planuri de extindere, aşa cum mai fusese Dacia, de la Danubiu, din câmpia panonilor, până la Hypanis, Bugul oriental, la Olbia cea care vinde totul numai pe pui de delfini.
 |
| Inelul cu portretul presupus al lui Burebista - Foto copyright 2006 David Xavier Kenney |
 |
| Portretul de pe inel, portret ce se presupune ca fiind al lui Burebista - detaliu Foto copyright 2006 David Xavier Kenney |
-
Totuşi cameea asta are un Burebista cu un fes cu mult mai bine înfipt pe
cap decât fesul cu moţ spre faţă cu care eram obişnuiţi. Poate că o fi
fost mai frig, aşa cum este de obicei pe la munte. Inelul, ce are o
frumoasă coloare alb-gălbuie, dată de carbonatul de plumb format în
timp, prezintă pe lateral nişte scrilejituri ce ar putea sugera un
scris, dar atât. N-aş putea să spun nimic despre ce litere este vorba şi
nici măcar dacă este vorba de scrilejituri intenţionate sau nu.
Textul care însoţeşte imaginea este
DACIAN CAMEO RING OF THE DACIAN KING BUREBISTA AND DECEBALUS
Material: Bronze and Lead
Era: C. 117 AD
Culture: Roman Provincial
Style: Greek
Origin: An Antiquities Dealer in the Netherlands, purported to have originated from the Balkans
-
Ca să nu-l dezamăgesc pe silitorul Vulpi5, i-am spus că da, este Nea
Buri. A fost foarte încântat, rotindu-şi des urechile cele ca nişte
antene de radar.
- - Oare nea Buri ne poate auzi?
- Încearcă şi tu, spusei eu plictisit de vulpisme.
- Nea Buri, ce faci mata acolo, tocmai în Florida?
- Ah, tu eşti Vulpi5? Credeam că mă caută Vasilca.
- Tanti Vasilca e cu Dom Camion la Vila Vacilor, sus.
- Cine e Dom Camion? Nu cumva el şi cu Vasilca …
- Ba da, ba da, nea Buri. O să aibă un camion, ah, pardon, un copil împreună.
- Ah, ce mă bucur, ce vulpe e şi Vasilca asta!
- Nu e vulpe, nea Buri, e oamă, e fumeie, cum zice Dom Camion.
- Cum spui tu, V5.
- Vai ce-mi place că-mi spui V5. Doar la şcoală-mi mai spune aşa. Ce faci mata acolo?
- Uite, stau într-o vitrină, e bine aici, văd o mulţime de lume, dar vorbesc toţi o limbă barbară, aproape că nu înţeleg nimic. Îşi strâmbă gura, nasul, chiar şi urechile când vobesc. Tu ştii limbi străine?
- Da, o mulţime. Ştiu vorbita, asta în care discutăm şi noi acum, mieunata, lătrata, mugita, behăita, cotcodăcita, grohăita, nechezata, urlata, mormăita, bolborosita, hămăita şi scheunata, pe care o ştiu de la mama Vulpa. Şi hăhăita, aia pe care o vorbeşte Nenea Chioru cu tanti Blonda Bucureştiului şi cu toţi şefii de state. Vezi că nu mai vine niciunul pe la noi?
- Da, da, eşti grozav de deştept, V5. Dom Engineriu e pe acolo?
- Să trăiţi Domnule Burebista. Staţi bine acolo?
- Da, e bine, e cald, avem şi crocodili şi şerpi, dar tot la noi în Dacia parcă era mai bine. Poţi vorbi mata cu Bokciii ăia din guvern şi cu Chioru, să mă cumpere şi pe mine de aici? Au dat o groază de cosoni pe spiralele alea de care n-am auzit niciodată, ar putea să mă ia şi pe mine. Aş vrea şi eu să stau la Palatul Poştei acolo, peste drum de Templul CEC-ului. Nici nu mai ocup mult loc. Măcar în depozit pe undeva, că până trece criza asta, nu cred să găsească Atila al vostru de la Cultură, cum îi ziceţi voi, bani pentru consolidare.
- Am ieşit din recesiune, Domnule Burebista, s-a anunţat la Guvi de o lună.
- Aţi ieşit, măi băiete, dar aţi intrat în rahat, cum se zicea pe vremea mea, nu ştiu cum îi ziceţi voi acu.
- Tot aşa îi zicem şi noi, rahatul este cel mai stabil lucru din lume. Să fiţi liniştit acolo, o să vorbesc, mai ales că acum brăţările alea mari se vând şi pe Okazii.ro, la preţ de saftea, 200.000 de roni bucata. Doar dacă n-o fi un anunţ al celor de la Secu asta nouă-veche, să-i prindă pe noii săpători.
- Cred că tot de acolo le-au luat şi cei care au zis că le-au găsit pe Căprăreaţă, acolo sus peste Palatul meu.
- Se poate, marfa făcută cumpărător aşteaptă, cum spunea domnul Leibovici făcând şi cumpărând angro mărţişoare în plină vară. Şi cumărători se găsesc la ministerul Culturii, ăla din ograda Muzeului Satului.
- Aoleo, strănepoate, aţi pus şi satele la muzeu acum?
- Cine să mai stea în ele? Au ajuns acum sate de vacanţă, sate eco, sate safari pentru vânat cosoni, brăţări, scuturi, paloşe, săbii strâmbe, piroane.
- Spune şi inele cu camee, din astea splendide, aşa cum este rama asta a mea, te rog eu, strănepoate, că altfel aici rămân, printre crocodili şi navete spaţiale.
- Spun, Dom’ Burebista, cum nu, vrem să vă avem aici la noi. Totul este să nu mulţumiţi în public miniştrilor, că ne facem cu fluierături, cu nişte scatoalce şi nişte şuturi, de nimerim tocmai în Canada. Şi în ring.
- Să fim liniştiţi, că n-am fost eu jerăgaie de dac. Dacă nu era popa ăla al nostru, Deceneu, să pună să mă omoare, măream Dacia de la Mare Caspium până la Mare Atlanticum.
- Da, da, şi-l luaţi de adjunct pe …
- Lasă, lasă, am înţeles aluzia, dacă vin pe Calea Victoriei, jur să nu fac politică. Măcar doi ani!
- Nea Buri, dar te rugăm să treci şi pe la noi, îşi băgă iar Vulpi5 codiţa în discuţia noastră serioasă.
- Mai bine treceţi voi prin Calea Victoriei, că am auzit că e un pustiu … Noroc cu spiralele alea făcute de Alu.
- Daaa, mare noroc are ţara asta cu Alu Zgârcea, băiatul lui Alu Zgârcea, cel ce lucrează cu Amăsii la Bănărie colo sus în spate la Vila Vacii. Doar aşa mai curge laptele şi mierea aia de salcâm vânăt pe aici.
- Aşa spune şi tanti Vasilca, nefasta lui Dom Camion. Da spune că şi Dom Engineriu şi-a băgat coada în povestea asta cu ZONA, că altfel noi n-am mai fost noi. Nu ştiu cum vine asta, dar au toţi dreptate.
- Aşa este, V5, partea tristă este când au toţi dreptate. Hai să-l ajutăm acum pe Nea Buri să vină şi el în ţară, căci este nevoie. Cum a tăiat el aracii de la viile dacilor, aşa să taie şi acum ce-o crede el că e în plus. Că asta e democraţia la noi. Şi bine că n-a tăiat şi viile odată cu aracii …
- Dar mama mi-a spus că strugurii sunt verzi.
- Cu tine nu mai termin niciodată. Ia vezi mai bine dacă se vede venind tanti Vasilca de sus, că mi-e o foame …
- Şi mie. Nenea Engineriu, îmi dai şi mie un iaurt? Ieri am găsit un coşon în iaurt, era să mă înnec.
- Ia auzi. O să-i spun lui Alu să fie mai atent pe unde îi aruncă.
Comentariu by Peter — 11 iulie 2011 @ 17:14
Comentariu by Cornelius Ionescu — 11 iulie 2011 @ 17:18