47. Din Jurnalul Vasilcăi – Amintiri din Greţia

20 noiembrie 2011

Denecrezutele aventuri ale lui Dom Engineriu în Ţara Vasilcăi
47. Din Jurnalul Vasilcăi – Amintiri din Greţia

Dixit Vasilca:

Pazvante Chiorul, rumâno-balcanic frumos ca din Vidin scos

Te-apucă greaţa cu greţili hăştia. Eu mă dusei la ei să le arăt unde e comoara lui hăl Bătrân, ce fu bunicu lu bunicămea, să iasă din crize şi ei nici măcar nu ne opriră un loc la otel. Nu-i vorbă că otelele lor sunt de pe vremea lui Pazvanti Chiorul. Care Pazvante? Păi ăla, Osman, neam de rumân de-al nostru din Timoc, trecut la musulmani aşa cum trecură şi toţi albanezii şi bosniacii, să scape dă dări. Că în cer e numa unu, că e mic şi ceru ăla şi nu e loc dă mai mulţi. Pazvanti, cel ce ca un balcanic sută-n sută îşi făcu regatul lui, banca lui, moneda lui, fumeile lui, otelele lui.

Aşa că, ajungând noi la Atina, pă Acropole, puserăm cortul şi făcurăm un foc. Dom Camion scoase din dăsagă o buca de slană, rupse nişte ramuri de măslin, bine că a găsit unu, înfipse bucăţile de slană în ele şi prăjirăm acolo cevaşilea, de le lăsară gura apă la toţi grecoteii din oraş. Fumul se vedea şi dă pi dialul Lykavitosului, ba chiar şi tomnai din Pireu, de crezură c-au venit perşii dinspre apus şi urcară cu corăbiile peste munte. Camionaş se apucă de o cariotidă şi o trase de ţâţe până ţâşni ceva din ea, nu, nu era lapte, că era galben. Dădu să sugă de acolo, da-l apucă plânsu, zicea că e acru, amar şi sărat. Şi mai şi puţea. Proşti sunt greţili, nu ştie să facă nici un lapte ca lumea, da mi-te o telemea acolo.D-aia e plin peste tot de feta, cică e din soia stoarsă bine. Ei toate alea le storc. Măslinele, peştele, lămâile, portocalele, ba până şi pe berbanţi. Că sunt oţi subţiri şi cu nasu aşişderea. N-o să vezi unu aşa ca Dom Camion, că-i intră burta în casă şi după cinci minute vine şi el. Şi-l apucă pe el, pă Dom Camion cevaşilea, de se dete după o coloană şi să apucă di triabă, aşa ca la Sarmisegetuza, cum fac toţi p-acolo, fie ţâgani d-ai noştri sau miniştri or ministrese, că de, dă unde atâtea private, că la noi cetăţile e dă stat. D-aia să fură, ca pe vremea lu Împuşcatu şi când îi prinde, le dă drumul, că n-au de ce să-i apuce.

Da aici veniră imediat patrula şi-i puseră întâi să cureţe, apoi să şteargă şi ce scriseseră ei pă coloană cât se plictiseau aşteptând să meargă treaba. Nu că ar fi scris cine ştie ce prostie contra guvernului, da Dom Camion scrise doar Kamion & Vasilka = LOVELE iar Camionaş făcu semnu ăla pe care cei din Pompei şi-l puneau pă căşi să aibe ei noroc acolo jos, să nu ia cevaşilea de la doamnele ce se munceau p-acolo.

Nu numa că curăţară, dar plătiră ei, adică io, 100 dă euroi amendă. Nu ştiu dă ce că la noi poţi să faci ce vrei pă la cetăţile alea din Grădişte, din Blidaru, Cosoneşti, Petra lu Roza, Tiriplişca, Băniţa, pe la aia de la fumeile alea dă se ţin dă cur să nu să peardă, la Căpâlna vreau să spui şi toţi lasă curăţenie, că luară tot cu ei şi coşoni şi zgarde dă aur, tăt, tăt, până şi scutecurile dacilor. Şi aşa o lehamite mi se făcu, că vărsai tot ce mâncai dă să duse până la stadionul ăla de-l făcură la poalele Acropolei.




Aicea fu o poză dă la izvor, da mi-o cesură Dom Engineriu, nu ştiu dă ce, că era dăstul dă goală

Ie atâta de frumos pă la noi, cu bălăriile alea mari ce sânt taman bune să te ştergi, cu izvorul ăla de la Grădişte unde poţi să-ţi ştergi nasu, să te speli pe ici pă colo, că nu-i pasă nimănui dă nebunii care să caţără pă postamentul ăla rotund dă beton şi-i apucă tremuriciul. Ie bine la noi. Ce căutai io, Vasilca să-i ajut pe grecotei? Că mai veniră ei pe la noi când fugiră de la ei toţi comuniştii şi stătură în România până făcură copii gata mari, ce se săturară până-n gât de comunism şi se întoarseră la ei. Cum făcură şi cilienii şi portoghezii şi tăţi care chiar credeau că comunismul e altceva decât ce a fost. Aşa cum vă spusei, le spusei şi lor, da tot dăgeaba. Săpară un le spusei io, da dădură doar de apă. Lăzile lu bătrânu, ale lu Paşa din Ianina, nu le găsiră, că nu vrură să-mi dea şi mie inafară de cât ne înţelesesem şi o diurnă acolo, să mai stăm câteva zile, să le arăt io cu degetu locul aila. Le-am luat banii şi m-am întors la Cosoneştiul nost drag şi scump, că mi-era dor tare dă Dom Engineriu, dă Madam Fifi ce tăt plicată ie, dă Alu cu-ale lui două pipiţi, da mai ales dă Vulpi5, minunea minunilor dân sat di la noi. Iar când îi siară şi să-ntunică mi se faci aşa un dor dă tăţi dacii care coboară la noi la crâşmă şi mă mai ciupă şi ei aşa un pic, dă mă cred şi io mai tânără. Da tăt la Dom Camion e baza, de, că mâna bărbatului … da nu numa mâna …