28. Fifi, dacii şi scrierea

20 iulie 2011

Denecrezutele aventuri ale lui Dom Engineriu în Ţara Vasilcăi
28. Fifi, dacii şi scrierea

Fifi moţăie în şezlong pe terasa Villei Cosonaria din Cosoneştiul de peste Apă. E obosită. De cât a vorbit cu mine şi cu Vulpa, prietena ei nedespărţită. Vulpa îi ţine de cald stând încolăcită peste gâtul ei şi tresărind din când în când din cauza mişcărilor celor cinci sau şase vulpişori pe care-i poartă în habitaclul dat de mama Natura. Îi va chema probabil V6 până la V10 sau V11, aşa cum îşi botezau nemţii tipurile de rachete spre sfârşitul celui de al doilea război mondial. Şi acestea îşi vor lua zborul, dar nu către Londra sau New York, ci către toate cotloanele Cosoneştiului, spre Prisaca sau către Ocolişul Mic, Blidaru sau poate tocmai către Prihodişte, Poiana Omului şi Petra Rosa.




De aici a început curăţenia la Sarmisegetuza © 1962 C.I.

În ZONĂ scrisul este ceva cu totul ciudat şi aproape neuzitat, nici de arheologi – ce n-au pus decât nişte pancarde stupide, una la ieşirea din Cosoneşti şi câte una la intrarea în fiecare din cetăţi, laconice şi doar în româneşte, probabil datorită lipsei de mijloace de comunicare, necunoaşterii limbilor străine sau chiar a literelor şi cifrelor, datorate unui bacalaureat luat pe fiţuici şi şoptit, care i-a îndemnat la aceste stupizenii – nici de localnici, ce cunosc doar ideogramele pentru BUFET şi câteodată, dar foarte rar şi cea pentru WC.

Ei bine, Fifi ne-a ţinut o întreagă conferinţă despre scrisul la daci sau ce se consideră a avea vreo legătură cu el. Se pare că nici aici nu săm mai bine. Din zece în zece ani se mai descoperă câte ceva ce zeci de mari specialişti, fie ei cu şapte clase sau cu facultăţi şi doctorate luate prin Porto Rico sau Haiti, consideră că ar fi o scriere dacică, nemaiîntâlnită până acum şi care ne dă o nouă listă de regi daci, geţi, protoromâni sau chiar străbunici ai lui Negru-Vodă şi ai Ilenei Osânzeana.
La această paşnică întâlnire mai stătea cu o bere în faţă şi Dom Camion, ce asculta cu vădit interes ce spunea Fifi, plescăind sau sughiţând aprobator din când în când. În spatele lui, cu tot atâta interes urmărea prelegerea Vulpi, ce-şi băga botul în paharul lui Dom Camion, când acesta îl punea jos. Da, interesant expozeul lui Fifi, dar fiecare cu ale lui.
Şi ne spunea Fifi câte şi mai câte despre încercările de a se atribui limbii dacilor diferitele descoperiri sau … invenţii.

- Scrierile pe fragmente de oase de lângă Chitila, găsite pe un ostov colmatat al râului Colentina, într-o aşezare dacică din secolele II- V e.n.
- Codexul Rohonczi, nedescifrat, există ipoteze că ar fi în dacă sau într-o latină vulgară, scris de jos în sus şi de la dreapta la stânga. Şi este scris cu cerneală violet …
- Scrierea runică daco-secuiască
- Până şi tăbliţele de la Tărtăria sunt suspectate de a conţine inscripţii dacice, fără să se ţină seama de diferenţa de trei mii de ani dintre cele două civilizaţii.
- Cât despre straniile tăbliţele de la Sinaia, cu cele trei alfabete dabogete ale lor, ce să mai spun… Aş dori să fie adevărate. Două persoane în a căror gândire nu aveam dubii, aşa credeau. Traduceri s-au făcut o mulţime. Cred că e inutil să spun că nu există două traduceri identice. Asta mă pune pe gânduri. Şi persoanele de ce or fi dispărut aşa în ceaţă?
- Incripţia de pe inelul de la Ezerovo, de pe lângă Plovdiv, atribuit tracilor din secolul V îen, ce a suportat cu stoicism până acum cel puţin 22 încercări de interpretare. (rolistenæsnerenætiltænēskoarazædomæntilezuptamiēerazēlta)
- Inscripţiile de la Buridava, pe fragmente de vase (REB, MARK, BUR, BASILEO THIAMARCOS EPOIEI)
- Inscripţia descoperită la Cârlomăneşti, pe un ciob de vas de provizii (…LEOS B…)
- Inscripţia de pe o piatră de origine vulcanică de la Corbi ( EUMEAL KUN MEG ERU ATEAS 10 APPOL. ideogr., solie Na LAXIS ideogr. “corăbii” DAS)
Şi or mai fi şi altele, s-ar putea să fi aţipit un pic în timpul doctei prelegeri fificeşti.

Dar Sarmisegetuza Regia, capitala Daciei, ce rol are aici? Niciunul? N-aş crede.
Încă din 1803, au fost descoperite două feluri de inscripţii. Întâi un fragment din vasul conic cu inscripţiile „DECEBALUS” şi „PER SCORILO”, puse şi în oglindă şi inversat, fragment ce se afla la Muzeul de istorie din Viena şi care este posibil să fi dispărut în timpul ocupaţiei sovietice, unele completări ale vasului fiind redescoperite în 1954, pe terasa II (?). Vasul, reconstituit se va mai putea vedea, atunci când se va redeschide Muzeul Naţional de Istorie din Palatul Poştei. Deocamdată nu sunt bani pentru consolidarea clădirii. Sunt doar pentru acel kitsch zis şi Catedrala-Mall a Domnului Daniel.

KA - lângă jghiaburile de pe terasa IX

Mai este şi seria de blocuri de diferite dimensiuni, căzute de pe terasa a X-a pe terasa a XI-a, cam în dreptul soarelui de andezit. Acestea, după declaraţia lui Ioan Glodariu din „Cetăţi şi aşezări dacice din Munţii Orăştiei”, Editura Sport-Turism, 1988, de la pagina 223, sunt în număr de circa 100 şi cuprind fiecare grupuri de una până la patru litere, greceşti, latine iar unele de altă origine, atât vocale cât şi consoane. Alţii care pot număra şi peste sută, spun că sunt cel puţin 169 de blocuri cu inscrpţii la Sarmisegetuza Regia. Dacă s-ar fi notat poziţiile în care au fost găsite, s-ar fi putut reconstitui locul lor în zidul de sprijin al terasei IX sau pe peretele unei probabile clădiri. Dar când se lucrează cu buldozerul, aşa cum se lucrează şi acum, la parcarea de la Poarta de Vest, când se pun prefabricate de beton în locul zidului de sprijin, ce să se mai poată reconstitui? Nu li s-a dat nici o atenţie, au fost înlăturate, cu eticheta „probabil un pomelnic”. Marele-Arheu-Mereu-Beat era fascinat doar de ideea de ajunge la „nivelul de călcare dacic”. Tot ce nu credea că face parte din el a fost aruncat cu vagonetul spre Valea Godeanului, în dreapta turnului pentagonal, cum priveşti din Cetate.
Ackner, încă din 1832 semnalează grupuri de litere şi litere separate văzute la Grădiştea Muncelului.

Semne găsite de Ackner, încă din 1832

Mai sunt semnalate literele şi grupurile de litere A, B, BI,H, HO, I, II, LO, OA, ZO.

Un bloc mai aparte ... © C.I.

O notă aparte o face un bloc mai subţire, la care se mai văd urmele scoabelor de fier, prinse prin batere cu plumb. Din el a fost scoasă bucata de plumb trimisă la British Museum din Londra, pentru comparare cu plumbul din vestitele tăbliţe de la Sinaia. Că veni vorba, spre stupoarea specialiştilor şi nespecialiştilor, bineînţeles că şi a mea, care nu sunt decât un călător prin aceste timpuri şi locuri, analizele au arătat aceeaşi compoziţie. Acest bloc are litere aliniate şi în stânga şi în dreapta, aflate chiar pe faţa cu găurile pentru scoabe. Posibil ca literele să fie KF şi IK.



Un bloc mai aparte ... schiţă © C.I.

Blocul era pus ca într-o vitrină pe un maldăr de discuri de beton, care sper că au dispărut între timp. Dar totodată sper că nu a dispărut şi blocul de piatră.

Am vorbit cu Vulpi să facă o periegheză, să vadă ce mai există, ce s-a mai surpat, ce a mai fost surpat şi eventual să numere şi brăţările acelea de aur care sunt puse bine chiar sub Coliba Arheilor. Pe cele de sub closet le-au găsit, dar pe acestea încă nu. Când o să fie găsite o să plâng cu lacrimi aşa cum plânge Bendis în ilustraţiunea din nota trecută.