miercuri, 16 aprilie 2014

17. Vulpi Preşedinte

12 iunie 2011

Denecrezutele aventuri ale lui Dom Engineriu în Ţara Vasilcăi
17. Vulpi Preşedinte

    COSONEŞTI, capitala ZONEI
    Vulpi Preşedinte – Acest strigăt din mase zguduie toată ZONA. Nu, nu se mai poate altfel. Gata cu corupţia. Gata cu săpăturile neaprobate de preşedinte. Nici o gaură fără autorizaţie. Să intrăm în legalitate până la fund.
    Singura propunere ce a întrunit marea majoritate a exprimărilor celor trei popoare reunite, dacii, românaşii şi vulpoii. Nici orbul, cel ales în duminica orbului, ce n-a înţeles niciodată ce înseamnă proprietatea, nici chiorul, cel ce fu ales în urma unei rocade cu un liberal deturnat ce n-a înţeles nici el la ce sunt bune legile şi constituţia, niciunul nu porni cu atâta avânt revoluţionar în campania electorală ca Vulpi. Toate găurile din ZONĂ vuiau de ecoul discuţiilor.
    - Ia auzi, Vulpi e propus Preşedinte şi de daci şi de românaşi. Nici nu mai are cine să voteze contra. Ce ne facem fraţi vulpi şi surori vulpi? Să fi învins democraţia şi în acest colţ de Europă, aici la ţâţânile Balcanilor?
    Vulpi Preşedinte, afişul oficial al campaniei electorale
    Dacii, ale căror umbre umpleau pădurile, davele şi polisurile, priveau şi ei cu speranţă către Vulpi, cel atoatecunoscător, sperând că se termine odată cu jafurile proprietăţilor lor. Iar românaşii codrilor, ce să mai spună şi ei, se simţeau cu muştele pe căciuli, doar ei îi aleseseră pe orb şi pe chior şi crezuseră că au făcut o treabă mare. Atât de mare că puţea şi la Atlantic şi la Mediterana şi la Pontul Euxin. Se dusese buhul de ce idioţi au fost românaşii, că n-au găsit să-i conducă decât un comunist orb, îndoctrinat şi un marinar chior care confundă o ţară democratică cu o barcă.
    Vasilca era un fel de şef de campanie şi lucra în echipă, cu cine credeţi, bineînţeles că aşa este, cu Dom Camion. Până şi în Penitenciarul din Deva aveau emisari, de ajunseseră asistaţii sociali de acolo să strige şi ei în cor
    - Vulpi Preşedinte! Nu vrem să mai dăm găuri!
    Iar tribunalul din Alba Iulia primise cereri de graţiere contra brăţări de aur, mai mult sau mai puţin autentice, dar sigur de 22 de carate. Iar în puşculiţa campaniei se strângeau cosonii ciutură după ciutură. O frenezie apucase şi Coliba Ţiganilor de din sus de Cosoneştii de peste Apă şi de din jos de Cetate. Până-n noapte băteau baroasele şi ciocanele pe nicovale, de credeai că se pregătesc ţiganii de război. Amăsii, hăl mai mare peste ţigani, ajutat de Alu Zgârcea reproiectau şi reconstituiau toate comorile dacilor. Alu Zgârcea ţinea în mână un ceaslov cu coperţi de plastic, ediţia limitată a preţiosului volum descoperit în sfârşit în hrubele Muzeului de Istorie din Cluj, ce tocmai se autodărâmase, spre încântarea profesorilor arhei. Volumul era “Totul despre Cetatea Sarmisegetuza Regia – curs scurt”, scris de un colectiv daicovician, ediţie postumă, 2511 A.D. Amăsii punea degetul pe câte o ilustraţie, fotografii nu erau, probabil că nu erau încă inventate pe atunci, Alu Zgârcea citea dimensiunile, unde fusese găsită, din ce electron era făcută, tăceau un timp amândoi, după care Hăl Bătrân, Amăsii adecă, zicea DA sau NU. Dacă Nu, atunci dădeau foaia, dacă DA, luau ceaslovul, se duceau la hatelier şi nu mai ieşeau de acolo până când nu ieşea şi hobiectul. Era bineînţeles mai reuşit decât ilustraţiunea din carte, Amăsii şi Alu Zgârcea având amândoi privire 3D, spre deosebire de postumi. Se ştia demult că alcoolul dăunează grav sănătăţii, dar nicăieri nu se vedea asta mai uşor decât la arheii napoci.
    Veneau şi Vulpi şi coana Vulpi şi Vasilca şi Dom Camion pe terasa Villei Cosonaria, viluţa lui Fifi, profa de istorie ce-şi ţinea colecţia numismatică în două pungi de pânză din acelea cu şiret de izmene, pe care scria BNR, probabil numele vreunui mall de la ea din cartier.
    Vasilca se minuna tot timpul
    - Dom Engineriu, numa’ mata eşti de vină de s-au întâmplat toate minunile astea de pe aici. Dacă nu erai mata să scormoni prin capetele noastre, io tot la bufet pe scaune dormeam, Dom Camion tot cu camionul, iar Vulpii ăştia isteţi ar fi stat tot în lumea lor. Venişi de ne amestecaşi vieţile la toţi şi uite unde am ajuns. Am ajuns să vrem toţi
    - Vulpi Preşedinte!
    Doamna Fifi, pregătindu-se pentru pledoarie

    Primarul din Cosoneşti, poza însă este cam de acum 30 de ani

    Mă simţeam destul de incomod, mai ales că Vulpa îşi luase obiceiul de a se căţăra pe gâtul lui Fifi şi de a-şi încolăci şi coada aia lungă şi frumoasă, după care trăgea acolo un pui de somn. Poftim situaţie!
    Dom Camion, ce să mai zică şi el, era veşnic atent la zgomotele ce veneau de la Coliba Ţiganilor, ca un morar la pufăielile motorului ce-i învârtea roata aducătoare de venituri.
    Iar dacii umpleau iar pădurile şi cărările, prezenţa lor făcându-se din ce în ce mai vizibilă. Şi pileaţii şi comaţii se pregăteau să meargă la vot. Era însă o problemă. Nu aveau cărţi de identitate. Aici am intervenit eu, că nu degeaba îmi spuneau toţi Dom Engineriu. Am făcut o “enginerie”, căci de aia există calculatoare, scanere şi imprimante color. Am făcut şi noi o adunare populară, am decis să se facă o comună în Cosoneşti, să nu mai fie doar un nenorocit de sat ce depinde de Orăştioara de Sus, m-am ales primar peste toată ZONA şi am început să eliberăm cărţi de identitate pentru toţi dacii.
    Primăria Cosoneştiului
    Chiar şi pentru Napoleon, ce şi-a văzut astfel visul cu ochii şi ne-a pus la dispoziţie chestia aia de a construit-o pe partea dreaptă cum urci, să facem acolo primărie. A ajuns dac şi Malus Ciomagus, ba până şi Atila, cel ce şi-a pus betoanele arheilor sub şea şi le-a dus să întărească malurile Apei Grădiştei cu ele. A trebuit să deschidem birouri pentru eliberarea cărţilor de identitate şi pentru dacii ce apăreau la Sarmigetuza, la Petra Roza, la Ciclusdava, la Baniţa, la Blidarus, la Ceatadava, unde s-au înscris cam douăsprezecemii, la Tilişca cea veche, unde se înscriau toţi dacii oieri din marginea ZONEI conduşi de unul mic şi cu gura mare, Becalis pre numele lui, ce voia să fie baci şi peste stele, la Petracraidava, unde se spunea că mai erau chiar şi câţiva popi, ce scăpaseră de falxul lui Decebal. Se strânseră încet, încet câteva milioane de cărţi de identitate, toate pentru daci unul şi unul, mai mulţi decât ar fi putut face unul şcolit în Luteţia special pentru astfel de trebuinţe.
    Iar pentru Prim Ministru trimiserăm vorbă tocmai pe Buzaion, acolo unde propăvăduia peste poeţi un dac mare căpos şi bărbos, cu un nume special de dac, dealtfel cum aveam şi eu.
    Mai era problema cu vulpii şi vulpile. Dar s-a rezolvat şi asta. S-au adunat toate câte s-au găsit, aşa cam la fro douăsute de mii, sus la Cetate la Cosoneşti, i-au dat procură lui Vulpişor 5, fiu al lui Vulpi, şi mare ştiutor în cele lumeşti, care a venit la mine cu … Fifi, care a pledat asupra istoricelor drepturi ale vulpilor asupra întregii Dacii. Aşa era, în faţa hoţiilor istorice trebuie să te înclini. Şi noroc că ne luasem şi zece xeroxuri, ce erau montate în garajele dacice ale lui Napoleon.
    Acu erau toate condiţiile pentru un vot cinstit.
    - Vulpi Preşedinte! Vulpi Preşedinte! Vulpi Preşedinte! Vulpi Preşedinte! Vulpi Preşedinte! Vulpi Preşedinte! Vulpi Preşedinte! Vulpi Preşedinte! Vulpi Preşedinte! Vulpi Preşedinte! Vulpi Preşedinte! Vulpi Preşedinte!
    Vedeţi ce uşor a fost? Vulpi este Preşedinte !
    - – - – - – - – - – -
    Autorul afişului “Începe campania electorală!” şi al celorlalte ilustraţiuni este, l-aţi recunoscut desigur, Domnul Cornel Airinei

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu