Denecrezutele aventuri ale lui Dom Engineriu în Ţara Vasilcăi
71. Necazurile Ursei
Ursa plângea pe
trepte la Vasilca. Mare cum era ea, de, sarcinile şi vârsta îşi spun cuvântul şi
în neamul urşilor, zgâlţâia vila lui Dom Camion, soţul Vasilcăi, asta pentru
cei care nu sunt la curent cu cine cu cine şi ce în Cosoneşti.
- Hăoleo, Urso, mută-ţi
şi tu fundu ăla mare pe banca de lângă apă, nu vezi că îl scoli pe Dom Camion?
Iar iese mahmur cu puşcociul ăla rusesc şi face pe viteazul prin Staţie.
- Prin Staţiune, Vasilco,
nu staţie, că nu mai vine demult cefefeul pe aici. Acum suntem Staţiune, vin
românii, vin străinii, să ne vadă cum ne chivernisirăm pe aici decând cu Dom
Engineriu şi cu Copilul ăsta de la Coliba Ţiganilor de sus, Alu Zgâncă, fiul
lui Alu Zgâncă, cel cu două neveste blonde, Amare şi Amică, cel căruia îi curg
cosonii printre deşte.
- Ptiu, Camioane, că
mă şi speriaşi dragule, cum poţi să spui că are băiatul două neveste? Păi sunt
mici, tu nu vezi, dacă au 25 de ani împreună.
- Aşa bătrâne? Păi el
le-a luat pe amândouă ca să fie în regulă cu legea aia cu cei 18 ani.
- La 18 ani o să fie
bunice astea. Tu nu vezi că le cresc burţile la amândouă?
- Ba da, dar am
crezut că aşa sunt ele.
- Sigur că aşa sunt
dacă pompează ăla mic în ele.
- Da tu dece plângi aşa
fetiţo, Urso?
- Da chiar aşa, de ce
plângi Urso? Da nu mai face pe fetiţa cu Dom Camion şi ia-ţi cracul ăla gros de
pe picioarele lui, că mi-l strici cu alea trei sute de kilograme ale tale. Nu
vezi că i se rup pantalonii în faţă? Că acu te pun să îi coşi tu nasturi acolo.
- Îi cos, Vasilco,
cum să nu îi cos, dar nu am foarfecă la mine, aşa că să nu te superi că o să
tai aţa cu dinţii.
- Vai, cum să mă supăr,
să ştii că nici eu n-am foarfecă. Da spune odată dece bâzâi ca o locomotivă?
- Hî, hîî, hîîî, ce mă
fac eu singură acum …
- Aoleo, i s-a
îmtâmplat ceva lui Moş Martin? A căzut din vreun pom, a dat o vreun camion
peste el, ce s-a întâmplat?
- Nimic din toate
astea. L-am prins cu alta mai tânără. Ahaha, dar măcar nici aia nu are foarfecă.
Aseară m-am luat după el. Credea că am adormit, a ieşit din bârlogul nostu făcut
cu atât drag, credeam că se duce la fagul ăla din vale, să-şi facă nevoile, aşa
ca ursu. Dar nu, a luat-o în sus, spre Blidaru, dar mergea repede, abia am
putut să mă ţin după el. Într-o jumătate de oră era la Târsa, lângă şcoală, a
luat-o de-a dreptul prin castrul roman de era să dea peste oile şi câinii de
acolo, apoi ca un tinerel în călduri, ţop, ţop, ţop, ţop, aşa la galop până la
Ursica din Ursici. Cum am văzut-o am şi mirosit-o. Era o de-aia de face Centura
prin pădure prin Pui, să agaţe urşii serioşi ce se duc cu treburi prin Retezat.
Că uite, din cauza unora ca ea nu stăm noi liniştite în bârlog, de umblăm
noaptea pe toţi coclaurii după soţii noştri cuminţi. Hî, hîî, hîîî, ce mă fac
eu singură acum …
- Şi tu n-ai făcut
nimic, ia-i lăsat în pace să se giugiulească?
- Ei, asta-i acum …
I-am lăsat un timp, să văd şi eu cum, pe unde şi cât, dar pe urmă am luat un
retevei din ăla de mesteacăn şi m-am pus pe ea la bătut ca la pastramă. Făcea
ca o oaie, vreau să spun că făcuse pe ea de frică. Moş Martin al meu se aşezase
în fund, se scărpina şi-şi pusese o labă la ochi, vezi bine că-i era ruşine.
Iar cu cealaltă nici nu vă pot spune ce făcea. Ce vreţi, tinerica îl scosese
din minţi, câte le mai are şi el, săracul. După ce terminai cu Ursica din
Ursici, ridicai ciomagul, aşa cum face şi ciomăgarul din Sarmis şi ţi-l mânai
până acasă în bârlog. Şi el care spunea că noaptea are contract să păzească Cetăţuia.
Dar ce, eu l-am crezut?
- Şi acum ce faceţi,
vă despărţiţi?
- Dece să ne despărţim?
Ce, este primul care umblă prin vecini? Uite, bunăoară ….
- Hei, Urso, ajunge,
ajunge! Dar dece plângeai?
- Păi ca să vă spui şi
vouă ce păţii, că şi alţii …
- Ajunge, ajunge. Ia
du-te tu în bârlog acolo şi mai coase-i un nasture lui Moş Martin. Şi tu
Camioane ia vino cu mine puţin în pădure, că e lună plină, cald afară şi văd
ceva sclipind. Cred că au încolţit iar cosonii ăia de-i făcură Alu Zgâncă, fiul
lui Alu Zgâncă, cu cele două neveste blonde, Amare şi Amică.
- No hai şi-om mere,
Vasilco.
- Noapte bună, copii
cuminţi …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu