81. Ţintarul Hoţilor

4 iunie 2013

Denecrezutele Aventuri ale lui Dom Engineriu în Ţara Vasilcăi

 81. Ţintarul Hoţilor

Unul dintre Ţintarele Hoţilor

 Zona Vânturiş – Colţii lui Barbeş, din Munţii Bucegi reprezenta până la jumătatea secolului XIX un rai al hoţilor, pardon, al haiducilor, ce se ascundeau pe aici, urmărind tot ce mişca pe drumul cel vechi spre Transilvania, ce urca pe Valea Prahovei până la Buşteni, apoi o lua pe Valea Cerbului, ajungea la actualul Diham, apoi cobora la Râşnov şi de aici la Braşov. Mai erau prin locurile astea ciobani de prin Moroieni cu oile şi popi. De multe ori cred că nici nu se putea face diferenţa prea uşor între ei. Nevoia îi învăţa să “coabiteze”. Sate nu erau,ca şi acum, decât pe la poale, Trăisteni, Comarnic, apoi mult mai târziu aşezările din Sinaia, Buşteni şi Azuga. Exploatarea lemnului făcută în forţă de fraţii Schiel, a dus la popularea cât de cât a platoului Bucegilor. Calea ferată îngustă de pe Valea Ialomicioarei şi apoi Telefericul de la Buşteni, la Bolboci şi dus până la Brătei au transformat Valea Ialomicioarei într-o anexă a Văii Prahovei. Iar acum drumul pentru auto te duce la Piatra Arsă, la Pestera, Padina, Bolboci, Scropoasa, direct de la Bucureşti. În curând cred că o să se poată merge şi cu metroul din Pantelimon la Peştera.

 Parcă aud: “Urmează staţia Peştera pe partea dreaptă. Atenţie, se deschid uşile!”.

 Încă de prin 1950, auzisem de peşterile Hoţilor de sub Colţii lui Barbeş, locul unde şi-ar fi îngropat haiducii comorile luate de la boerii ce se duceau în bejenie în Transilvania de frica turcilor. Le luau haiducii şi aurul şi domniţele mai frumoase şi mai urâte, mai tinere sau mai bătrâioare, căci de, pe munte e penurie. Iar pe boierii mari şi mici mi ţi-i scurtau cam cu un cap şi îi aruncau în prăpăstii la urşi, căci de atunci sunt atâţia urşi pe acolo. Şi mai spune gura lumii că domniţele de îmbătrâneau, le trimiteau şi pre dânsele la urşi, iar ei haiducii se plictiseau şi de atâta plictis se apucau să joace ţintar. Îşi făceau pe stâncile pe care se hodineau table din acelea de ţintar şi jucau cu conuri de brad. Se mai văd şi acum pe stânci zgâriate adânc tablele de ţintar, conurile nu mai sunt, nici haiducii, nici boierii, doar câte o domniţă mai trece pe acolo încălţată cu conduri violeţi cu tocuri de 15.

 Nu le-am văzut, tablele vreau să spun, dar am tot auzit de ele. Am găsit şi două bloguri scrise de cei ce le-au văzut, le-au fotografiat dar nu vor să spună exact cum se ajunge la ele. Tot o să apară pe internet până la urmă. Deocamdată vă dau adresele acestor bloguri, unde puteţi vedea şi fotografiile.

http://buceginatura2000.wordpress.com/2010/04/26/tintarul-hotilor-din-bucegi-mai-exista/

https://buceginatura2000.wordpress.com/tag/tintarul-hotilor/

http://www.infotravelromania.ro/sinaia-en.html

http://buceginatura2000.wordpress.com/2009/11/08/urme-dacice-si-medievale-in-valea-prahovei/

 - Iar tu, Vulpi5, nu-mi mai face atâta vânt cu codiţa ta roşcată de un metru. O să răcesc. Unde-i Vulpi, credeam că şi el era pe aici.

 - Tata s-a dus să se culce. Credea că iar o să te scremi o zi întreagă să scrii ceva fără să spui nimic, aşa cum fac cei cu Cetăţile Dacice, şi o să adormi cu nasul pe tastatură. Nici n-ai scris nimic despre Sarmis, despre câinii de pe acolo care şi-au îngropat rahatul, scrumul adică, sub frunze, să nu mai miroasă. De parcă toţi ar fi ca ei!

 - Aşa nu se mai poate, V5! Faci mişto de toţi! Ia hai şi tu la culcare, că aşa trebuie să facă toţi copiii cuminţi. Paaa! Vă pup pe toţi cei cuminţi. Pe ceilalţi …