39. Pişonica e puţin gravidă

14 octombrie 2011

Denecrezutele aventuri ale lui Dom Engineriu în Ţara Vasilcăi
39. Pişonica e puţin gravidă

Vine un pieten ieri pe la mine, îl rugasem eu să mă ajute la o treabă cam filatelică. Ce îmi zice, cum de mă vede
- Ştii că Bişoanca e gravidă?
Sar în sus aşa cam doi centimetri, casc gura cam cincisprezece centimetri, casc şi ochii, nu ştiu cât, că nu mă vedeam şi mă întorc brusc. Responsabilitatea de tată mă gârboveşte pur şi simplu.
- V5, ce-aţi făcut voi, tu şi cu Pişonica, acolo în stufărişul ăla din Deltă?
- Nimic, Tati, doar că ne-am mirosit puţin. Ştii ce frumos miroase Pişonica?
- Hei, acum vrei s-o şi miros pe Pişonica? Şi tu crezi că de la mirosit i se măreşte acum burta fetei?
- Nuuu, nu de la mirosit. Am văzut la Tata Vulpi şi la Mama Vulpa cum fac. Tata Vulpi se urcă pe …
- Încetează V5. Acum vrei să mă înveţi şi cum se fac copiii?
- Nuuu, cred că ştiţi deja, sunteţi destul de …
- Ţi-am spus să încetezi. Mai bine spune-mi cum îţi explici că Pişonica e gravidă?
- Nu îmi explic, Tati, doar constat cu adâncă satisfacţie. Să fie sănătoşi şi ea şi căţeii şi prezumatul tată.
- Unde ai auzit tu expresiile astea ciudate, nu cred că de prin Cosoneşti
- De la televizor, de la domnii avocaţi care fac şi ei şi un ciubuc şi-şi mai fac şi reclamă.
- Ia să nu te mai uiţi la ştirile alea, că oricum s-au prostit de tot. Dar de unde căţeii?
Vărul meu intervine împăciuitor.
- Nu cred că e opera lui V5. El este un băiat bine educat, aşa cum eşti şi tu. Hmm, hmm. Cred că mai curând bişoanca a scăpat puţin la vecinul nostru de vis-a-vis.
- Vrei să spui că îl bănuieşti pe vecinul tău că a sedus-o pe Pişoancă? Unde staţi voi?
- Nu, nici chiar aşa. Dar el are un Bichon şi ştii, Bichon la Bichoancă trage.
- Şi şi-au tras-o. Înţeleg acum.
- Cam aşa ceva. Cert este că am fost cu Bişonica la doctor, a pus-o la sonar sau cum îi zice aparatului şi ne-a informat că o să avem un căţel.
- Unul singur? Păi credeam că o să facă o haită întreagă.
- Aşa ne gândeam şi noi, dar Bişonica ne-a spus că ăsta e de probă. Problema e că acum profită şi nu mai vrea să mănânce decât friptură la grătar cu cartofi prăjiţi şi cu un castravete acru alături. Problema e cu castravetele, pe care trebuie să-l iau zilnic din Obor, vrea doar din aceia în saramură, dacă sunt în oţet i se apleacă. Mă ştie tot Oborul când vin să cumpăr în fecare zi un castravete. Toţi se hlizesc la mine, cu simpatie, e drept, cred că este pentru nevastă-mea.
Apare şi Vasilca.
- Ce-am auzit, am auzit. Cică V5 şi Pişonica o să aibă …
- N-o să avem nimic, Tanti Vasilca, nu sunt eu acel fericit posesor al certificatului de tată de căţel.
- Nu-i nimic, mamă dragă. Sunt destui care ştiu bine că nu-i al lor, dar merg înainte. E loc pentru toţi. ZONA e mare. Să vii cu el pe aici, să se joace cu Camionaş, că el e mai mult singur, eu am treabă, s-a înmulţit şi comuna noastră, ajutăm toţi cum putem.
- Bine, Tanti, o să-i dau un e-mail Pişonicii, să-i transmit invitaţia. Să vină cu Pişonel imediat ce se pune pe patru labe.
- Aşa, aşa. Dar să staţi cu rândul pe lângă ei când or veni. Iar s-au găsit ciolane de câine ronţăite pe sus, dincolo de Cetăţuia Înaltă. Unii zic că urşii, alţii că ar fi de la dacii dinspre Ocolişul Mare. Se pare că la ei câinii ăştia mai mici sunt un fel de specialitate, se taie la nunţi şi se prăjesc la focul inimii, cum îi spun ei. Cică îi mănâncă cu oase cu tot, că îi lasă în oţet de vin două zile înainte de a-i perpeli, să se fezandeze bine. Am gustat şi noi, dar numai din ăia mai mari, aşa cum îi mănâncă norgevegienii care vin pe aici la cerşit. Sunt destul de buni, aproape la fel cu mieii. Dealtfel în Bucureştidava, la Obor, de sărbătoarea încolţitului, de Paşti, cum îi zic ei, aşa jupuiţi nici nu-i deosebeşti pe unii de alţii. Vine până şi tarabostesul aro-dac de Becalus, cu o turmă de oi şi o haită de câini vopsiţi în roşu, ca să aibă lumea ce alege la masă. Şi se fac bani buni. Pe criza asta de guvernanţi şi o ciosvârtă de câine e bună pe masă. Vorba den bătrâni. Dacă un câine latră înseamnă că nu a fost gătit bine.

Comments (3)

1. Mulţumesc pentru zâmbetul de dimineaţă!
   Comentariu by Peter — 14 octombrie 2011 @ 07:42
   
2. fotografia este horror!
   Comentariu by fotograf nunta ramona — 19 octombrie 2011 @ 04:10
   
3. Stimate domnule fotograf de nunti, mă bucură că sunteţi extaziat de acest instantaneu luat Pişonicii. Aceasta nu este o fotografie de nuntă ci una postmaritală, din care cu toată dragostea, se deduc urmările unui astfel de act patriotic. Faptul că personajul este puţin cam grăsuţ, se vede că are şi greţuri, nu trebuie să ne facă să ne uităm cu mirare la el. În viaţă se văd persoane şi mai şi iar nimeni nu comentează starea lor trecătoare. Trebuie să ne bucurăm de noua viaţă ce înmugureşte în această curajoasă persoană, pentru care să ştiţi că am toată stima. Vă urez noi şi noi succese în munca pe care o depuneţi şi vă aşteptăm cu drag pe situl nostru.
   Comentariu by Cornelius Ionescu — 19 octombrie 2011 @ 09:52