22. Vasilca salvează România

3 iulie 2011

Denecrezutele aventuri ale lui Dom Engineriu în Ţara Vasilcăi
22. Vasilca salvează România

Criza românească, o criză mai aparte, ce a fost indusă nu de finanţele internaţionale ci de prostia şi demenţa dobândită a unor aşa zişi Conducători, Führeri cum ar vrea ei să li se spună, ce au izolat şi România şi implicit şi Dacia şi ZONA. Uite că am început şi eu să gândesc în sistem vulpesc, amestecând Istoria cu Histeria. Dar are Vulpi nişte măturici ce vor face curat peste tot. Măturicile astea se mai numesc şi alegeri şi ele tot vor veni indiferent de timpul lumesc sau vulpesc. Dar pe cine pui în loc? Vulpi5 e prea tânăr, Eu sunt prea boşorog, Dom Camion şi cu Vasilca lui nu ştiu nici să scrie. De popă şi popeasă or fi ei buni, dar doar atât. Pe Fifi n-o interesează decât ce s-a întâmplat, nu şi ce o să fie. Asta e problema, că nu ai pe cine pune-n loc. Şi ZONA se duce de râpă.

Mă rog de ei în fiecare zi. Hai să salvăm şi România. Acum când cu Grecia aţi reuşit, doar dacă greţili s-or ţine de treabă, măcar noaptea, că ziua ştiu şi eu ce călduri insuportabile sunt, mai ales prin părţile Atenei, cred că a venit timpul salvării şi a României. Dom Camion zice însă că dânsa este pe mâini bune, de ardelean, mânuţele domnului Bok, ce ştie să asculte şi să facă ca o moară, cam stricată, dar uite că merge înainte. Vasilca, mai iute, aşa ca orice muiere, vorbi cu proaspăta famelie Alu Zgârcea, cea cu mâinile de aur, cu Amăsii, ce se umflase cam tare în ultimul timp, de mulţumire probabil, cu Vulpi, cu Vulpa şi cu Vulpi5. Şi-au vorbit cam mult, aşa, preţ de douăsprezece ore, de la răsărit până la apus, iar când s-a aprins şi luna plină, mare şi galbenă aşa ca mama kosonilor, aşa cum doar la Cosoneşti se mai poate vedea, au picat peste mine, la parterul Villei Cosonaria. La parter, căci la etaj stătea doamna profă Fifi, ce-şi admira mereu zgardele alea galbene, mai şi le şi proba, pe braţe, pe coapse sau la gât, lua notiţe de zor, scriind un studiu elevat, numit se pare „Dacii şi ZGarda de fier”.

Dom Engineriu şi cu Vulpi, la Cosoneşti, înainte de salvarea României. Ilustraţiunea aparţine ca de obicei domnului Cornel Airinei.

Ei şi cum ziceam, ne-am strâns toţi, ne-am aşezat pe unde am putut, ba în şezlong, ba pe pat, ba pe cele două scaune pliante, Vulpi la mine în braţe, să asculte mai bine şi să fie sigur că e şi el ascultat, Vulpa după gâtul lui Fifi, Vulpi5 făcând salturi peste capetele noastre, de, era în creştere băiatul, nu aveai cum să-l astâmperi. Vasilca, nici una nici două îmi spune
- Gata Dom Engineriu, s-a terminat şi cu România
- Aoleo, aşa repede? Nu mă putui abţine.
- Doar n-o fi chiar aşa de greu, mai ales că începutul era făcut.
- Aproape că şi sfârşitul.
- Aşa e Dom Engineriu, dar noi am găsit soluţia.
- O fi soluţia aia din fructe de vie, de te face fericit până te scoli.
- Nuuu, Dom Engineriu. Soluţia e simplă şi doar noi toţi de aici o putem face. Doar mata să le spui guvilor ălora din guvern şi chiorului, să facă ce zicem noi. Într-o lună ieşim din criză şi suntem a mai ţară din Ieuropa.
- Păi dar voi nu ştiţi că asta e de fapt problema, că guvii nu ascultă de nimeni, doar ei zic că au ideile salvatoare.
- Pe asta o s-o vrea, cum au vrut-o şi grecii. O să le dăm bani. Bani mulţi, până se înneacă în ei. Şi Chioru şi Aia a lui şi Boku lor ce le ţine lumânarea.
- Cum să le dăm?
- Te duci mata Dom Engineriu, acolo în Bucureştiul ăla ce creşte pă lângă Dâmboviţa, şi-i spui lu’ Chioru să schimbe leul cu coşonul. Ei ne dau lei, noi le dăm coşoni. Aşa, unu la unu. Şi să-i spui şi lu’ ăla din Isar, că-i dăm coşoni până dă înapoi toţi euroii pe care-i luă de la femei. Că ăştia ca el aleargă după femei prin hotele, cum alergau pe vremuri vulpile după găini. Să mă ierte Vulpi.
- Tati, ce-s alea găini? Întrebă Vulpi5 uitându-se aşa cam spre mijloc între mine şi Vulpi.
- Un fel de iaurt care merge pe două picioare. Ai înţeles, puişor?
- Da, tati, trebuie să fie foarte bune.
- Aşa, Dom Engineriu. Ne-am mai gândit să transformăm piua aia care nu mai foloseşte la nimic, de pe malul stâng, ceva mai jos, în Cosoneştiul Vechi, s-o facem Monetărie. Punem şi calea aia ferată îngustă ce fu de la oraş încoace, îi dăm drumul, locomotiva o conduce Dom Camion, fiare vechi aducem sau de la Oraş sau de la Hunedoara, de la Călan, de la Cugir de sub Cetatea-ce-nu-mai-este. Piua merge cu apa Grădiştei, că nu s-o opri, Alu Zgârcea o să ţină doar mâna deasupra, aşa ca un popă şi totul o să meargă. Şi dacă-l doare mâna, o să-i ţină locul Amare sau Amică, tare le place lor să facă ce face şi Alu.
- M-aţi dat gata. Cred că o să funcţioneze. Doar să vedem dacă nu cumva scrie în Constituţie că moneda este Leul.
- Ei, mai dă-o încolo de Constituţie. Atunci să o dreagă Chioru. Să fie Coşonul naţional. Şi să vă duceţi la ei cu monştrele astea de aici. Uitaţi, avem coşoni de aur, cu şi fără bigramă, coşoni de argint, tot două modele, şi scrie pe ei Coşon, dar cu litere greceşti, că aşa o să aibă lumea mai multă încredere, vedeţi ce frumos e acum la Atena, te crezi la Kabul, nu alta. Am scos acum şi coşoni de bronz, la cererea celor din Buzaion şi dacă aşteptaţi până mâine, mai facem şi câţiva de plastic şi chiar de hârtie, să fie mai ecologici şi să nu zgârie.
- Ce bine e să ai prieteni, te scot din orice. Haideţi la treabă, că România ne aşteaptă.

Comments (4)

1. Foarte tare! Şi tot tare… tare mi-e frică să n-ajungem şi noi ca grecii ăia.
   Comentariu by Peter — 3 iulie 2011 @ 18:41
   
2. @Peter
   În primul rând “Bine aţi revenit în blogăraie” Tare, tare mi-e teamă şi mie. Iar Vasilca mai are şi treburile ei, nu numai ale României. Multă sănătate. Vă spun eu …
   Comentariu by Cornelius Ionescu — 3 iulie 2011 @ 19:46
   
3. atentie cu fetele, Dom Engineriu! acum ca ati devenit un adevarat Tros-can al ZONEI sa nu va insceneze mogulii internationali vreun atentat la pudoare!
   Comentariu by cornel airinei — 3 iulie 2011 @ 20:02
   
4. Vai dar ce frică îmi este! Acum e momentul! Acum ori mai bine niciodată, vorba himnului.
   Comentariu by Cornelius Ionescu — 3 iulie 2011 @ 20:08