61. Mc Mac la Sarmis

28 septembrie 2012

Denecrezutele aventuri ale lui Dom Engineriu în Ţara Vasilcăi
61. Mc Mac la Sarmis

 - interzis a se citi de către arhei şi de către minorii de peste 70 de ani -

Mc Mac apărătorul Sarmizegetusei de boi - foto V5

  Vulpi5 adulmeca pe drumul de creastă ce cobora de la Tău spre confluenţa dintre Apa Albă şi Apa Neagră, drumul vechi al dacilor. Acum drumul este lat, frumos, se poate şi galopa pe el. Cu numai douăzecişicinci de ani înainte, când urcasem pe acolo, eu, zis şi Dom Engineriu, puteai să juri că eşti în jungla sudamericană şi doar cu o macetă îţi puteai deschide cărarea. Timpul le distruge dar le şi repară pe toate. Vechiul drum al dacilor fusese pietruit, cu dale de micaşist local, aflate acum la doar 15 centimetri adâncime. Tufişurile şi fagii tineri crescuseră atunci acoperind drumul. Creşteau în voia lor nemaifiind umbriţi de fagii seculari ce acoperiseră dealul până prin anii 1950. “Timpurile noi” comuniste duseseră la un jaf al pădurilor nemaiîntâlnit în ţara noastră. Tăierile se făceau “la ras”, copacii erau corhăniţi pe toate rupturile de pământ, pe vâlcele, iar unde nu se putea, se mai construia câte un jghiab din jumătăţi de tulpini mai tinere, un faerag cum i se spunea pe atunci şi prin locurile acelea. Din jirul răspândit cu generozitate de fagii bătrâni înainte de a-şi da duhul cel verde, au apărut sute de mii de lăstari ce au acoperit tot dealul deîndată ce toţi acei maramu, cu drujbele lor cu tot au plecat pe alte meleaguri. Lăstarii erau deşi şi doar lupta pentru existenţă, pentru o rază de lumină i-a rărit. Pe măsură ce au crescut cei care erau pe drumul dacic nu au avut unde să-şi înfigă rădăcinile, şi aidoma pădurii ce creşte peste Valul dela Cioclovina, au lăsat libere traseele vechi, precum nişte şosele înverzite.
Vezi bine că Vulpi5 luase o urmă interesantă. Acum se furişa în două labe iar cu cele din faţă dădea deoparte frunzişul. Ehei, ce vedea dânsul … Erau doi prieteni de ai lui, de fapt toţi din pădure erau prieteni cu V5. Aceştia se bălăceau, se scuturau şi apoi se mai bălăceau încă un pic. Şi bârfeau ca nişte răţoi ce erau. Răţoi din aceia frumoşi, cu capul verde, cum numai la Sarmis mai găseşti.
Mc Mac şi Mc Măcoi se întâlniseră la colţul cel cu apă multă, acolo unde era intersecţia dintre Apa Albă şi Apa Neagră. Stăteau de vorbă şi spuneau mac-mac, mac-mac, nu ştiu ce să fac. Mc Maca mea, zicea Mc Mac, toată ziua mă mac-mac de nu mai ştiu ce să fac. Mc Măcoi, ca un răţoi, zise şi el repede că Mc Măcoaia lui toată ziua îl mac-măcoaie, de nici nu ştie ce să mai mac-măcoaie. Aoleo, chiar aşa, sări Mc Mac. Ce ne facem noi acum, vai de noi, Mc Măcoi? Suntem nişte martiri, dragă Mc Mac. Iar o să ne ridice dacii peste tot pe lângă izvoare locuri de închinăciune, să nu ne uite nici Mc dacii nici Mc macii. Şi arheii napoci se vor scărpina peste tot gândindu-se ce suntem noi, ba gâşte, ba cai, ba vulturi. Auzi, să ne facă cai. Ca calul lu’ Lulu, cel ce călăreşte băţul cela întors şi crede că este pe un bidiviu. Ce-am ajuns noi, mac-mac, să ne mac-măcăim în toate bălţile, că nu mai avem fântânile noastre frumoase.
- Lăsaţi, Mc Mac şi tu Mc Măcoi, că vi se va face dreptate. V5 nu mai rezistase şi nu-şi putea lăsa prietenii în izbelişte, măcăind de se auzea prin toată Sarmis. Voi ştiţi bine că Sarmis e a mea, dar şi a ta şi a ta şi a noastră şi a nepoţilor nepoţilor noştri. Toată lumea ştie acum ce eroi aţi fost voi. Voi sunteţi cei ce aţi scăpat Sarmisul de boi, cu măcăitul vostru trezind garda cea puturoasă ce băuse toată noaptea la sulincă, de căzuseră toţi laţi. De nu eraţi voi, din mândra Sarmis nu ar mai fi rămas decât nişte pietre ciobite şi nişte găuri cu cenuşă. Iar boii şi-ar fi fript mieii pe sfântul altar al soarelui răsare.
- Aşa e, aşa e, V5, doar tu ne mai alini durerea din cioc.
- Staţi să vă fac şi o poză, să le-o arăt arheilor, să vadă şi ei cum arată un mândru răţoi de Sarmis, să nu vă mai confunde cu cine ştie ce orătănii zburătoare sau patrupede. Aşa, aşa Mc Mac, ridică-ţi aripile tale ocrotitoare peste toată Sarmis!
- Mac-mac, mac-mac, mac-mac, mac-mac …