63. Găuricile ruşilor

Denecrezutele aventuri ale lui Dom Engineriu în Ţara Vasilcăi
63. Găuricile ruşilor

 

Dom Camion s-a apucat de citit. Nu o carte, nu o poezie de pe Rocada să-şi mai destupe creerelul. A început să citească ceea ce au renunţat toţi ceilalţi. Citeşte pe blogurile serioase scrise de foşti generali, din aceia care, vorba unui stimat bloger, au prea mult timp liber. Că citeşte pe bloguri, asta oricum nu e rău şi nici interzis la noi deocamdată. Doar pe unele grupuri de discuţie se mai găseşte câte un mic pechinez ce caută să facă ordine şi disciplină şi care vrea ca toate discuţiile să se desfăşoare conform unui Program, de dânsul conceput, foarte precis, lăudat, dar niciodată arătat.
Deci Dom Camion nu se rezumă doar la citit ci caută să ne explice şi nouă. Mai nou i-a căşunat pe drumurile de sub Sarmis. Mai că începusem să sforăi, când aud că planurile sunt la ruşi, duse de Nea Usturoi zis şi Ustroi, de la Valeologhia, Vitali cel din Odesa sau din Chişinău, nu ştiu cum să fiu mai exact. Sar în sus, râzând în hohote. Dom Camion, ofuscat foc, dă să plece.
- Stai aşa, Dom Camion, nu te căra! Dacă e vorba de Nea Usturoi, atunci ştiu despre ce e vorba.
- Dom Engineriu, vrei să spui că planurile celea chiar ezistă?
- Sigur că există, dar nu le-a furat ci voia să ni le dea.
- Şi galeriile alea lungi, ele există?
- Există şi astea Dom Camion, dar doar pe planuri. Pe planurile ruşilor.
- Cum asta?
- Parcă ţi-am spus eu matale că am fost aşa ca turist pe la Valea Vinului, acolo lângă Rodna. Acolo era şi o casă a scriitorilor, o vilă de lemn cu etaj, ridicată de familia regală prin anii 1920, să-şi facă pe acolo cura de ape minerale.
După ce veniră ruşii la noi, au aflat de vechile exploatări miniere şi după cercetări, căci la astea se pricepeau, au dat drumul la o mină de uraniu. S-a tot mărit mina asta. Între Valea Vinului, de pe Izvorul Băilor, Şanţ şi Făget de pe pârâul Cobăşel se află Muntele Curăţel, care e străpuns de nenumărate galerii de zeci de kilometri. Minerii nu-i fac pe toţi pe jos, circulă cu trenuleţe electrice ce scot minereul de uraniu, ce mai demult mergea direct la sovietici, acum se prelucrează complet în ţară. Vorba vine că acum, căci acum sunt în conservare, adică la dispoziţia hoţilor de fier vechi din Rodna. În Valea Vinului, lângă vechea mină funcţionează acum o pensiune, Grota lui Flaviu.
- Şi ce are Valea Vinului cu Sarmis, Dom Engineriu, nu sunt cam departe?
- Sunt, dar tot ruşii au mişunat şi acolo şi aici. Ştii doar că sub cetate la Sarmis este plin de minereu de uraniu.
- Ştiu, cum să nu ştiu, doar mergeam cu camionul de duceam la tren minereu şi de pe Tâmpu şi de pe Valea Largă dinspre Prihodişte.
- Păi vezi? Iar hărţile alea sunt proiectele ruşilor de exploatare a uraniului. Nea Usturoi, spetznazul, zicea că le-a luat de pe aici, dar ele erau de la ruşi, că doar avea legături cu toţi uraniştii din Komunitate. Era s-o şi încurce pe la Snagov, dar noroc cu falimentul Bancorex, de a dispărut cu bani cu tot şi nu cred că o să mai vină pe aici. Doar generalii ăştia cu mult timp liber mai zgârmă acum după galeriile dacice. O să dea cel mult după cele 4 mine în care s-a făcut prospectare, pe partea cealaltă a apei.
- Păi atunci astea sunt găuricile ruşilor, că gaura nemţilor este mai sus de sat de Grădiştea.
Aia e alta, aia e făcută prin 1943-44 de nemţi. Şi ei tot după uraniu scormoneau. Ei i-au dat ajutor şi lui Constantin Daicoviciu la săpături la Sarmis, că doar nu i-o fi dat lui prin cap unde să sape.
- Aşa cu găuricile ruşilor, deci.
- Aşa.
- Dar dumneata, Dom Engineriu, de unde ştii toate astea?
- Păi … Lasă, lasă că îţi spun altădată …