6 noiembrie 2011
Denecrezutele aventuri ale lui Dom Engineriu în Ţara Vasilcăi
43. Despicătoarea şi Trolii
- Ce
poate fi mai poetic decât să te alerge o Despicătoare şi să dai nas în
nas cu doi Troli? România este mereu de nerecunoscut, o Ţară între ţări.
Dom Camion îl căută mai deunăzi pe V5 şi-l rugă să caute pe internet,
că-i trebuie un Troliu. Şi dacă o găsi, atunci să vadă şi de o
Despicătoare. Vulpi5, cum aude, se zburleşte tot. De Troli auzise mereu,
ba se şi întâlnise cu mai mulţi, făceau pe fioroşii prin genunile
pământului dar de fapt erau nişte băieţi buni, cu ochii albaştri din
naştere, nu căpătaţi de la reflexele uniformei. Unul din ei, adus de
către Vali, o fostă coleguţă de servici, tocmai dintr-o ţară de peste
mări şi ţări, este vorba de Nemţia, este cazat acum în biblioteca ce are
câteva rafturi speciale pentru cristale şi pietroaie. Se simte printre
ele ca la măsa acasă, cu toate că mereu îl văd în alt raft. De,
zburdalnic tipul, tot speră să dea peste o trolă. Dar Vulpi5, când a
auzit de Despicătoare, vestita Despicătoare ce zboară peste păduri şi
spintecă toţi pomii mai înalţi, a înlemnit, fapt ce putea atrage şi mai
mult pe Despicătoare. Când am fost în munţii Siriului, la Lacul
Vulturilor, Lacul acela fără de fund şi ne-a prins teribila furtună a
Despicătoarei, era s-o încurc. Despicătoarea n-a reuşit să lovească însă
decât în ţâţânile uşii, pe care le-a topit, reuşind să smulgă astfel
uşa şi s-o arunce la cîţiva metri spre lac. A doua zi, pe un timp
splendid, când am coborît, unul din zece pomi era despicat de sus până
jos, în elice cum se spune. Despicătoarea, furioasă că nu ne-a putut
dibui, a făcut cercuri în jurul cabanei, despicând copacii, luându-şi
astfel zeciuiala. La ce-i trebuie lui Dom Camion ajutorul Despicătorii?
De Troli ce să zic, te mai apără de ciudaţii ce bântuie prin jur, dar
Despicătoarea? Pe cine o fi pus ochii pe aici? Să mă caute iar pe mine?
-
Mă reped la calculator şi caut Despicătoarea şi Trolii. Îi găsesc. Ba chiar o ofertă bogată. „Oferim echipamente de ultima generaţie”.
Măi să fie! Ia te uită, înseamnă că chiar există cerere. A luat-o
razna lumea asta! Şi măcar de-ar fi ultima generaţie, dar cine îţi
garantează că după asta nu vine şi alta şi mai şi? De când ştiu eu
familia mea, fiecărei generaţii i s-a spus că este ultima generaţie de
sacrificiu. Şi se pare că n-a fost deloc aşa. Toate generaţiile au fost
generaţii de sacrificiu. Ba cumanii, ba pecenegii, ba slavii, bulgarii,
ungurii, tătarii, turcii, nemţii, bolşevicii, toţi găsiră pe aici să se
învârtă, să amuşine şi să înşface tot ce se mai putea lua. De-aia arată
ZONA în halul ăsta. Nici măcar un drum ca lumea nu reuşesc să facă. Ce
să mai vorbim de teleferice, împăduriri, înţărcuiri, pază, bilete de
intrare, cercetări arheologice făcute de arheologi, protejarea
săpăturilor, lapidariu sus la Grădiştea şi nu la Cluj, Deva sau
Bucureşti. Şi încă e bine, căci până mai ieri totul se ducea în Viena şi
în Buda.
Despicătoarea - furie şi dezmăţ |
- La ce naiba ne trebuie pe aici Despicătoare şi Troli, Dom Camion, ce în rest avem de toate?
- Dom Engineriu, ne trebe, ne trebe, nu strică pe lângă casa omului. Ia, să fie acolo. Ce, ălora de la Lupeni le trebuia cabină agăţată ca să ajungă sus? Ce să caute ei acolo sus? Că ei ar vrea mai mult pe sub pământ, dar să-i şi plătească, nu să dea ei banii. Şi uite, acu au şi vorbeşte o ţară întreagă despre ei. Ba şi la ONU am auzit că se vorbeşte.
- Nu la ONU, la FMI.
- Totuna, tot patru litere au fiştecare.
- Hai să zicem că găsim, că văd că ofertă exită. Ce facem cu ele?
- Păi, la Despicătoare le mai dăm drumul să zboare aşa pe deasupra. Cum or vedea pe unu cu detectoru, cum pac, pac. Iar pe Troli să-i punem aici jos pe lângă drum, la fiecare vale, cum văd un turist să-l ia şi zdup până sus pe culme, să nu se mai plângă toţi prin ziare şi la teveuri că nu e drume bune. Iar care mai vine cu motociclete d-alea mari, să-i arunce până pe Ţifla, că de acolo îi ia Despicătoarea şi îi plimbă ea.
- Dom Camion, păi dacă sunt aşa eficiente Despicătoarele astea, de ce să nu le ducem mai bine la Bucureşti, să le punem să-şi facă rondul prin Piaţa Victoriei, prin Cotroceni, pe la Parlament, că or avea şi ele ce ciuguli pe acolo, şi-om avea aşa şi noi, ce a mai rămas. Că în nădejdea cosonilor lui Alu, de, iar îşi ia concediu băiatul, iar rămânem mofluzi şi fără 25%.
- Dom Engineriu, mare sunteţi, zău aşa. Şi eu care mă gândisem doar să sparg lemnele cu despicătoarea şi să le urc sus cu troliul, să aibă puţină căldură şi ţiganii hăia … Păi nu era păcat să se risipească aşa nişte idei bune …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu